Antreprenoriatul a devenit o vorbă (prea) mare care este adesea folosită fără multă acoperire sau, dimpotrivă, cu excesivă acoperire.
Și cu antreprenorii e la fel. Se pare că vorbim despre antreprenori și atunci când sunt mici proprietari de magazine de familie, și atunci când au o fermă dar și atunci când au un business de mai multe zeci de milioane de euro. Steve Jobs și Elon Musk sunt și ei antreprenori însă, la fel de bine, antreprenorii sunt și cei care au o mică afacere care le aduce venituri suplimentare peste cele pe care le au de la locul lor de muncă principal.
Așadar, când vorbim despre antreprenori și despre antreprenoriat, despre ce vorbim cu adevărat?
Ce vă propun aici este un mod de a face o distincție între diverse tipuri de antreprenori. Cred că acest lucru ne va ajuta astfel să ne exprimăm mai exact. Și să ne înțelegem mai bine atunci când vine vorba de antreprenori și antreprenoriat.
Matricea antreprenorială: două criterii și patru tipologii de antreprenori și antreprenoriat
Ce este antreprenoriatul? Este o activitatea prin care o persoană își asumă integral toate riscurile și beneficiile care decurg din crearea și susținerea unui business pentru că își dorește să facă acest lucru așa cum dorește. Antreprenoriatul este despre dorința de a-ți construi viața și afacerea în proprii tăi termeni. Independent, original, așa cum vrei tu.
Evident, când faci acest lucru trebuie să îți asumi și riscuri. Ba chiar cele mai multe riscuri. Atunci când vrei să faci un business așa cum vrei tu (și nu așa cum ”face toată lumea„) cel mai mare risc este să nu iasă nimic. Și peste 50% dintre antreprenorii care își lansează un business nu reușesc să treacă de primii 3 ani de activitate din această cauză.
Dar cum se traduce acest risc? În linii mari este vorba despre decalajul între ”ce vreau” și ”ce fac”. Dacă între ”ce vreau” (ca obiectiv de business) și ce fac (ca activitate de business efectivă) este un decalaj major, atunci și riscul este major.
Așadar, din acest punct de vedere, al riscului și al lui ”ce vreau” și ”ce fac”, cine ar putea fi antreprenorii? Și dacă am pune aceste două criterii ca axe ale unei matrici antreprenoriale oare ce am obține?
Axa 1: Cum se raportează activitatea antreprenorilor față de propriul business? (Ce fac)
Axa 2: Ce își doresc de la propriul business? (Ce vreau)
A lucra în sau la business-ul propriu
În engleză se face de mai mult timp o distincție destul de importantă: sunt antreprenori care ”work in their business” sau ”work on their business”. Distincția este importantă pentru că face diferența între antreprenorii care sunt și angajați efectiv în procesul de livrare a unui serviciu sau a unui produs către un client și cei care se ocupă doar de managementul acestui proces.
Un cizmar care și-a deschis o mică firmă privată pentru a repara încălțăminte și care face efectiv munca de cizmar zilnic lucrează în business-ul lui propriu. El este cel care livrează serviciul de reparații de încălțăminte clienților lui.
La fel un programator software care și-a deschis o firmă de software dar care și participă efectiv la dezvoltarea acelui soft. Sau expertul de marketing care și-a deschis firma unde tot el prestează efectiv serviciul de consultanță de marketing către clienți.
În România peste 85% dintre antreprenori lucrează în afacerea proprie. Sunt afaceri mici, adesea cu un singur angajat sau fără nici un angajat. În aceste cazuri proprietarul afacerii este și cel care lucrează efectiv în afacerea lui.
În celălalt caz, antreprenorii ajung să aibă angajați sau parteneri care realizează efectiv produsul sau serviciul care este apoi livrat clienților. În acest caz, el se ocupă de afacere în sine, de găsirea de noi clienți, de identificarea de noi oportunități pentru a crea produse și servicii mai bune și de managementul general al afacerii. Ei lucrează nu în afacerea lor ci la afacerea lor. Ei ”work on their business” cum ar spune englezul.
Așadar sunt două perspective în care se pot așeza antreprenorii (fiecare dintre ele, cu variantele lor): ei pot lucra în afacerea lor, ca persoanele care produc efectiv serviciul sau produsul care va fi livrat către client sau pot lucra ca și manageri, implicați nu în procesele de producție efective ci în coordonarea întregii activități.
Aceasta este prima axă a matricei antreprenoriale, a acțiunii: la un capăt sunt cei care lucrează în afacerea lor și la celălalt sunt cei care lucrează la afacerea lor.
A dori să faci bani sau să faci un business
Să vorbim și despre a doua axă a matricei antreprenoriale. Cea a motivației.
Antreprenorii au foarte multe motive pentru care se lansează în proiecte de dezvoltare de afaceri. Însă nu acesta este și obiectivul, scopul afacerii lor. Adesea motivul pentru care lansezi un business este diferit de scopul business-ului.
Și, în final, toate motivele sau scopurile pentru care cineva lansează un business și continuă să îl dezvolte se reduc la două: oamenii fie vor să își valideze o idee de business, fie vor să aibă mai mulți bani.
Unul din mindset-urile specifice antreprenorilor este că vor să își valideze o idee, să își realizeze un vis, să transforme în realitate un produs sau un serviciu. Pentru aceste idealuri își asumă riscurile de a lansa un business. Sunt cei care au un ”business idea developing mindset”.
Aceștia vor dedica timp și resurse important și își vor asuma riscuri serioase pentru a-și urma acest vis. Pentru ei nici un risc nu va fi prea mare și nici un efort exagerat.
Foarte muți dintre ei vor eșua ca și business și nu vor reuși să își îndeplinească visul. Însă mulți dintre ei vor reuși, își vor valida ideea în piață și se va dovedi că produsul sau serviciul la care au visat nu este doar viabil ci și poate aduce și foarte mulți bani.
Pe de altă parte, mai există antreprenori care lansează un business nu pentru că au un focus pe un anumit vis sau pe o anumită idee de business, ci pentru că pur și simplu identifică o oportunitate în piață care ar putea să le aducă niște câștiguri importante.
Aceștia pot fi de exemplu comercianți, distribuitori, importatori. Pentru ei o afacerea este viabilă dacă aduce câștiguri. La fel de bine cum deschid o afacere o și pot închidem imediat ce constată că ea nu mai este rentabilă.
Aceștia nu își vor asuma riscuri de business semnificative și nici nu vor investi simp și efort semnificative pentru deschiderea și susținerea unui business. Aceștia sunt cei care un ”financial business mindset”.
Aceasta este a doua axă a matricei antreprenoriale, a motivației: la un capăt sunt cei care lansează business-uri pentru că cred într-o ideea de business anumită și la celălalt capăt sunt cei care se lansează în afaceri pentru că identifică o oportunitate atractivă de a genera profituri mai mari.
Microprenori, miniprenori, antreprenori și macroprenori
Să aplicăm acum domeniul antreprenoriatului pe această matrice antreprenorială.
Ideea de antreprenoriat și, implicit, profilurile de antreprenori, pot fi astfel mai ușor de distins dacă le aplicăm acest dublu criteriu de analiză: Ce fac antreprenorii? (Working in the business sau working on the business) și ce vor antreprenorii (business ideea sau financial business).
Pe această matrice (ce fac vs ce vreau) antreprenorii ajung să se împartă în 4 segmente:
1. Micropreneur: vreau să lucrez independent în propria mea afacere și să obțin astfel suficienți bani pentru a-mi asigura un nivel de trai acceptabil
2. Minipreneur: lucrez în propria afacere care se află la început însă îmi doresc să o dezvolt și să o transform într-un business solid
3. Entrepreneur: sunt implicat în managementul afacerii mele, alături de o echipă de manageri și vreau să cresc în continuare acest business
4. Macropreneur: sunt implicat în mai multe afaceri pe care le administrez pentru a putea câștiga mai mulți bani de care am nevoie pentru a investi din nou în alte afaceri
Matricea antreprenorială ca și entrepreneurial journey
Matricea antreprenorială așa cum am expus-o mai sus mai are și un alt rost: arată și un parcurs al evoluției unui antreprenor.
Astfel, de cele mai multe ori, antreprenorii pleacă la drum prin inițiative individuale. Din angajați devin pur și simplu profesioniști independenți. Ei contractează, ei livrează produsul sau serviciul, ei încasează banii, ei plătesc taxele la stat.
Adesea, lor le convine să rămână în acest stadiu. Avocații, consultanții, freelancer-ii, toți și-au asumat acest statut de micropreneuri și le convine așa. Ei nu vor să își scaneze business-ul, nu vor să crească activitatea acestuia și nici să angajeze alți oameni.
Pe de altă parte însă, alții vor mai mult. Vor începe să își dorească un business. Vor dori să își angajeze oameni și să servească din ce în ce mai mulți clienți. Și pentru asta vor migra treptat către un statut de minipreneuri.
Ca și minipreneuri, vor fi interesați mai mult de ideea de business, vor începe să facă planuri de extindere și vor căuta soluții pentru finanțarea acestei extinderi. Și toate acestea în timp ce încă lucrează în business-ul lor.
Odată ce această creștere a devenit posibilă, vechii minipreneuri vor trece la stadiul de antreprenori. Aceștia au deja un business solid, stabil, au angajați, au un nivel de management mediu suficient de bine dezvoltat ca să le permită să iasă din activitatea productivă efectivă și să se concentreze pe management. Acum, minipreneur-ul nu mai lucrează în business ci, lucrează la business, ca manager, și devine un antreprenor veritabil.
Odată cu succesul unui business însă, antreprenorii încep să acumuleze capital și se gândesc că îl pot investi în alte afaceri. Odată ce pornesc pe acest drum, deja trec la statutul de macropreneuri. Pe ei nu îi mai interesează deja foarte mult un anumit business ci mai degrabă rețeaua de afaceri pe care le au, modalitatea de a le finanța, de a le crește și poate chiar de a le vinde. Totul pentru ca, de această dată, să obțină mai mulți bani pentru a crea mai multe afaceri.
De aici deja încep să se nască marile companii, ale căror nivel de complexitate depășește capacitatea unui om de a le coordona direct. De aici apare managementul profesionist, board-urile, consiliile de administrație și retragerea și mai accentuată a fostului antreprenor în zona de strategie de business și intrarea lui în zona de investitor și om de business ”profesionist”.
Matricea antreprenorială este, de aceea, și un model de evoluție a antreprenorului și a antreprenoriatului.
