Coachingul a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, promițând să ofere ghidare, dezvoltare personală și atingerea obiectivelor.
Cu toate acestea, dacă te vei uita la ce spun coach-ii vei vedea că majoritatea afirmațiilor pe care le promit clienților lor se bazează pe mituri și percepții incorecte despre minte și creier.
În acest articol, pun doar zece mituri comune din lumea coachingului. Și le numesc ”mituri” pentru a nu le spune pur și simplu minciuni. Ca să nu generalizez și să exagerez nici eu 🙂
10 mituri folosite în coaching
1. Mitul din coaching că utilizăm doar a 10% din creier
Unul dintre cele mai răspândite mituri este acela că folosim doar 10% din creier, lăsând 90% neutilizat. Această idee a fost adoptată în mod exagerat în industria coachingului pentru a sugera potențialul neexploatat al indivizilor.
Această teorie spunea că noi folosim doar 10% din creierul nostru, lăsând 90% neutilizat. Dar cercetările folosind imagistica cerebrală arată că această teorie nu este adevărată. Creierul nostru este activ în întregime și fiecare parte a acestuia are rolul său special.
Poți imagina creierul ca pe un computer mare, iar fiecare regiune a creierului este ca un program care se ocupă de o anumită sarcină. De exemplu, avem o parte a creierului care se ocupă de vederea noastră, una care se ocupă de învățare și memorie, alta care se ocupă de vorbire și multe altele. Toate aceste părți lucrează împreună pentru a ne ajuta să gândim, să simțim și să acționăm.
Deci, nu este adevărat că folosim doar 10% din creierul nostru, ci utilizăm întregul creier în fiecare zi.
2. Stânga vs. Dreapta: Creierul dominant
Mulți coachi promovează ideea că oamenii au un creier dominant stânga sau dreapta, ceea ce influențează modul în care învață și iau decizii. Și lucrurile nu stau așa. Creierul este mult mai interconectat decât sugerează această diviziune simplistă și că funcțiile cognitive implică ambele emisfere în colaborare.
Imaginați-vă creierul ca pe o echipă de fotbal. Într-o echipă, fiecare jucător are un rol specific, dar toți lucrează împreună pentru a obține rezultate bune. La fel și în creierul nostru, avem diferite părți care au roluri diferite, dar ele colaborează pentru a ne ajuta să gândim și să acționăm.
De exemplu, partea stângă a creierului nostru se ocupă de vorbire, matematică și logică. În timp ce partea dreaptă a creierului nostru este mai implicată în creativitate, muzică și imaginație. Dar asta nu înseamnă că doar o parte a creierului nostru este responsabilă pentru aceste lucruri. De fapt, cele două părți ale creierului nostru lucrează împreună pentru a ne ajuta să fim oameni compleți.
Așa că, să nu ne gândim la creierul nostru ca fiind dominat de o singură parte, ci mai degrabă ca fiind format dintr-o echipă de jucători talentați care lucrează împreună pentru a ne ajuta să fim creativi, logici și să ne exprimăm.
3. Creierul feminin vs. masculin
Coachingul de gen este un subiect sensibil, iar unii coachi promovează ideea că bărbații și femeile au creiere fundamental diferite. Cu toate acestea, această idee pur și simplu nu e adevărată. Nu ia în considerare gradul semnificativ de suprapunere între caracteristicile creierului dintre sexe.
De exemplu, se spune că bărbații sunt mai buni la matematică, în timp ce femeile sunt mai bune la comunicare. Dar nu prea e așa.
De fapt există o suprapunere semnificativă a caracteristicilor creierului între sexe. Asta înseamnă că, în realitate, nu există o diviziune clară între creierele bărbaților și femeilor. Ambele sexe pot avea abilități și caracteristici similare în ceea ce privește creierul.
Poți imagina creierul ca pe un puzzle. Fiecare piesă a puzzle-ului reprezintă o caracteristică sau o abilitate a creierului. Și dacă te uiți atent la puzzle, vei vedea că multe piese se pot potrivi atât în creierul bărbaților, cât și în creierul femeilor.
De exemplu, atât bărbații, cât și femeile pot fi buni la matematică sau la comunicare. Nu există o regulă strictă care să spună că doar un anumit sex are aceste abilități.
Deci, să nu ne lăsăm influențați de stereotipuri și să înțelegem că creierele noastre pot fi unice și diverse, indiferent de sexul nostru.
4. Creierul adult nu poate genera neuroni noi (neurogeneza)
Un alt mit promovat în coaching este acela că creierul adult nu poate genera neuroni noi, ceea ce sugerează că învățarea și adaptarea sunt limitate odată cu înaintarea în vârstă. În realitate, studiile au demonstrat că neurogeneza are loc în anumite părți ale creierului chiar și la adulți, ceea ce sugerează că adaptarea este posibilă pe parcursul vieții.
Odată, oamenii credeau că creierul adulților nu poate produce neuroni noi, ceea ce înseamnă că nu puteai crește numărul de celule cerebrale pe măsură ce crești. Dar cercetările recente au arătat că acest lucru nu este adevărat.
Dar acum știm că există anumite părți ale creierului, cum ar fi hipocampul, care pot produce neuroni noi chiar și la adulți. Poți să te gândești la hipocamp ca la o mică fabrică de neuroni care funcționează în interiorul creierului nostru. Acești neuroni noi pot ajuta la îmbunătățirea învățării și memoriei noastre.
Deci, chiar dacă creierul nostru se dezvoltă în mare parte în copilărie, acesta nu se oprește din creștere și dezvoltare odată ce devenim adulți. Continuăm să putem produce neuroni noi în anumite părți ale creierului nostru, ceea ce ne ajută să învățăm și să ne amintim lucruri noi pe măsură ce creștem.
5. Memoria pe termen scurt are o limită strictă de 7±2 elemente
Unele tehnici de coaching se bazează pe mitul că memoria pe termen scurt poate stoca doar între 5 și 9 elemente. Totuși, această cifră nu este o limită fixă și poate varia în funcție de context și de modul în care informațiile sunt organizate și prelucrate.
Poți să-ți imaginezi memoria pe termen scurt ca pe o masă mică pe care putem așeza diferite obiecte. Acestă masă are o limită de câte obiecte poate ține. În trecut, s-a crezut că această limită este de aproximativ 7 la 9 obiecte.
Dar acum, cercetările ne arată că această limită poate varia în funcție de diferitele situații și de strategiile pe care le folosim pentru a ne aminti lucruri. De exemplu, dacă ai o strategie bună de organizare, poți să-ți adaugi mai multe obiecte pe masă și să le ții în minte. Sau, dacă informațiile sunt mai complicate sau mai greu de înțeles, este posibil să poți ține mai puține obiecte în memoria ta pe termen scurt.
Deci, să nu crezi că memoria ta pe termen scurt este limitată fix la 7 la 9 elemente. Capacitatea ta de a-ți aminti lucruri poate varia în funcție de situație și de cum alegi să-ți organizezi informațiile. Cu puțină practică și cu strategii adecvate, poți să-ți îmbunătățești memoria și să-ți amintești mai multe lucruri în același timp.
6. Stilurile de învățare specifice (vizual, auditiv, kinestezic)
Mulți coachi încurajează identificarea stilului de învățare preferat, cum ar fi vizual, auditiv sau kinestezic, și oferă strategii specifice pentru fiecare stil. Cu toate acestea, cercetările au arătat că prelucrarea informațiilor în creier nu depinde în mod esențial de un anumit stil de învățare și că abordarea individuală este mai eficientă.
Fiecare persoană are preferințe diferite atunci când vine vorba de învățare. Unii oameni preferă să vadă informațiile sub formă de imagini sau diagrame (vizual), alții preferă să audă informațiile prin explicații sau discuții (auditiv), iar alții preferă să simtă și să facă lucruri pentru a învăța (kinestezic).
Dar să știi că cercetările arată că modul în care procesăm informațiile în creierul nostru nu depinde în mod esențial de stilul nostru de învățare preferat. Cu alte cuvinte, nu există un stil de învățare care să fie mai bun sau mai eficient decât celelalte.
Deci, nu contează în mod esențial dacă ești vizual, auditiv sau kinestezic în ceea ce privește învățarea. Important este să găsești metodele care funcționează cel mai bine pentru tine și să folosești stilurile de învățare care îți fac înțelegerea și amintirea mai ușoare.
7. Mitul potențialului neexplorat al creierului uman
Un mit frecvent întâlnit în coaching este acela că fiecare individ are un potențial neexplorat masiv în creierul lor, care poate fi deblocat prin tehnici speciale sau abordări unice. Această idee sugerează că există resurse interne ascunse pe care le putem accesa pentru a atinge succesul și fericirea.
Cu toate acestea, să vorbim de „potențial neexplorat” înseamnă a presupune că suntem limitați în mod obișnuit și că nevoile și dorințele noastre sunt mereu subdezvoltate. De fapt, dezvoltarea personală și evoluția depind de o combinație complexă de factori, inclusiv genetică, mediu și experiență.
Astfel, potențialul nostru este mai degrabă o expresie a adaptării noastre continue și a modului în care ne raportăm la lume, decât o resursă internă mistică care trebuie deblocată.
Deci, nu trebuie să ne gândim la noi înșine ca fiind limitați sau că avem nevoile și dorințele subdezvoltate în mod obișnuit. Suntem într-o continuă dezvoltare și creștere, iar potențialul nostru este o expresie a acestei evoluții. Important este să ne concentrăm pe învățare, explorare și adaptare, pentru a ne atinge succesul și fericirea în viață.
8. Miturile despre multitasking
Multitaskingul este adesea promovat în coaching ca modalitate eficientă de a aborda mai multe sarcini simultan. Cu toate acestea, cercetările arată că multitaskingul poate duce la scăderea performanței cognitive și la creșterea numărului de erori, contrazicând astfel ideea de eficiență.
Uneori oamenii cred că pot face mai multe lucruri în același timp și că vor fi mai eficienți astfel. Dar cercetările arată că acest lucru nu este întotdeauna adevărat.
Poți să-ți imaginezi multitasking-ul ca pe încercarea de a jongla cu mai multe mingi în același timp. La început, poate părea că poți face totul fără probleme, dar pe măsură ce adaugi mai multe mingi, devine tot mai dificil să le jonglezi pe toate și să te concentrezi pe fiecare în mod corespunzător.
La fel se întâmplă și cu creierul nostru atunci când încercăm să facem mai multe sarcini simultan. Când ne împărțim atenția între mai multe lucruri, putem avea dificultăți în a ne concentra și în a face fiecare sarcină la fel de bine. De fapt, cercetările arată că multitasking-ul poate duce la o scădere a performanței noastre cognitive și la o creștere a erorilor.
Deci, în loc să încercăm să facem mai multe lucruri în același timp, este mai eficient să ne concentrăm pe o singură sarcină la un moment dat. Astfel, putem fi mai atenți și mai eficienți în ceea ce facem și avem mai puține șanse să facem greșeli. De exemplu, atunci când facem temele la matematică, este mai bine să ne concentrăm doar pe matematică și să nu încercăm să facem și alte lucruri în același timp.
9. Faptul că utilizăm un anumit procentaj constant de energie cerebrală
Coachingul poate sugera că folosim mereu același procentaj de energie cerebrală indiferent de activitate. În realitate, studiile de imagistică arată că activitatea cerebrală variază în funcție de sarcină și context, adaptându-se nevoilor fiecărui moment.
Uneori se spune că folosim mereu același procentaj de energie cerebrală, indiferent de ceea ce facem. Dar să știi că acest lucru nu este adevărat.
Studiile de imagistică ne arată că atunci când facem diferite activități, diversele regiuni ale creierului devin active. De exemplu, când citim, o anumită parte a creierului nostru se aprinde și devine mai activă. În timp ce când dansăm, alte părți ale creierului nostru devin mai active.
Deci, nu folosim mereu același procentaj de energie cerebrală indiferent de ceea ce facem. Creierul nostru se adaptează și folosește resursele necesare în funcție de sarcina pe care o avem de îndeplinit.
Astfel, folosim diferite părți ale creierului pentru diferite activități și nu putem generaliza că folosim mereu același procentaj de energie cerebrală. Creierul nostru este un organ complex care funcționează în moduri diferite în funcție de ceea ce facem.
10. Mitul despre creierul static și plasticitatea neuronală
Un mit răspândit în coaching este acela că creierul rămâne neschimbat după o anumită vârstă și că învățarea sau adaptarea sunt limitate. În realitate, conceptul de plasticitate neuronală arată că creierul are capacitatea de a-și modifica conexiunile și structura în răspuns la experiențe și învățare pe tot parcursul vieții.
Mult timp oamenii au crezut că structura creierului rămâne neschimbată după o anumită vârstă și că învățarea și adaptarea sunt limitate. Dar în realitate, creierul este mult mai flexibil decât ne-am imaginat.
Poți să-ți imaginezi creierul ca pe un teren în care pot crește și se pot schimba plante și copaci. Mulți oameni credeau că odată ce toate plantele au crescut și terenul a fost format, nu se mai pot schimba lucrurile. Dar conceptul de plasticitate neuronală ne arată că creierul are capacitatea de a-și modifica conexiunile și structura pe tot parcursul vieții.
De exemplu, să ne gândim la un sportiv care învață să cânte la un instrument muzical. La început, poate fi dificil și poate face multe greșeli. Dar pe măsură ce exersează și învață, creierul său își modifică conexiunile și structura în așa fel încât să devină mai priceput și să cânte mai bine.
Astfel, creierul nostru are capacitatea de a se adapta și de a învăța în orice moment al vieții noastre. Nu suntem limitați de o anumită vârstă sau de o structură fixă a creierului. Plasticitatea neuronală ne permite să ne dezvoltăm și să ne schimbăm creierul pe măsură ce învățăm și trăim experiențe noi.
În concluzie, multe se spun, puține contează cu adevărat. Sau, mai grav, unele lucruri pot chiar să îți dăuneze dezvoltării personale.
Coaching-ul nu este despre psihologie (majoritatea coachi-lor par să fie mai psihologi decât psihologii deși nu au studii și diplomă în domeniu) și nici despre mecanisme mentale magice care transformă peste noapte un om simplu într-un super-erou.
Coaching-ul este despre efort susținut, despre disciplina de a face lucruri și despre relația care te ajută să faci aceste lucruri.
Restul sunt mituri.Cum spun și cei de aici sau de aici sau din revistele de specialitate.
PS Nici eu nu sunt psiholog dar sunt coach 🙂 Tocmai de aceea nu folosesc afirmații și nici promisiuni care nu sunt validate de cei care au expertiză cu adevărat în acel domeniu.
